S-a născut un Crăciun

Cred că există multe persoane asemeni mie....cărora ne place Crăciunul! Dar......ce este cu adevărat Crăciunul? În afară de citate metaforice există eterna versiune a Naşterii Lui Iisus....Şi sincer cred în asta. Deoarece e evident! Născându-se Iisus s-a născut speranţa, lumina în sufletul oamenilor. Dar cred că toată lumea ştie asta!
Important este că de Crăciun (în opinia mea) fiecare om ar trebui să fie mai bun la suflet, mai darnic...mai calm...Fiindcă e Crăciunul - Sărbătoarea Luminii şi a Bucuriei...Ar trebui să fim înţelegători unii cu alţii în orice situaţie, chiar dacă nu e nevoie....deoarece...nici omul nu a cerut Naşterea Crăciunului, şi totuşi s-a întâmplat!
Poate că mulţi oameni devin visători. Eu unul da! Visez la un Crăciun inimaginabil, unul de neuitat...Visez la un Crăciun în care să mă simt extraordinar...Visez la propriul meu Crăciun...la acel Crăciun, care mă dace cu totul şi cu totul fericit, unul care va "naşte" un nou EU...unul fericit de-a dreptul...
Mă trezesc dimineaţa...şi realizez că visele "se materializează" căpătând forme reale. Tot ceea ce am dorit să se întâmple..s-a adeverit...E realitate! Clopoţele eufonice sună, mirosul cozonacului tresaltă în aerul cald al camerei. Şi se simte din plin Crăciunul...E prezent...nu a pierit...E viu şi ne umple inimile de bucurie. Parcă însuşi Crăciunul a luat forma bradului aflat în mijlocul camerei, dorind să ne vegheze visele.
Crăciun Fericit Tuturor!!! Să aveţi parte de bucurii si pace sufletească!!!

Alte orizonturi...

...Lumea se schimbă...Mereu apar alte lucruri care te fac să gândeşti diferit...Ţi se schimbă punctul tău de vedere asupra lumii...

...Trăiesc o iarnă atipică, una diferită...Una în care Soarele domină Natura şi pare să fi învins Gerul...şi feeria iernii...Mi-e dor de acurateţea zăpezii...Mi-e dor de vântul care îţi aminteşte că e iarnă...anotimpul bucuriilor...

...Soare, ploaie, ceaţă...parcă toamna se încăpăţânează să nu plece...dar unde e zăpada? Să fi dispărut pe veci? Dar atât de multă era când eram copil... O colindă britanică spunea: "Snow had fallen snow on snow...Long ago" ...

Chiar a trecut ceva timp de când iernile s-au schimbat... S-au schimbat şi mici sunt şansele pentru a trăi o iarnă adevărată, asemeni iernilor din trecut...Eu sunt o persoană care adora IARNA!!!

Oare nu voi mai putea fi fericit? Oare Crăciunul îşi va pierde din farmec? Rămân optimist! Îmi doresc cu adevărat ca acest Crăciun să fie unul totul şi cu totul special! Unul adevărat! Cu joc de lumini, miros de brad, sunetul colindelor...şi zăpadă!!!

Nu vreau ca lumea să se schimbe! Nu vreau o iarnă atipică! Nu vreau un Crăciun fad! Nu vreau să privesc către alte orizonturi!

Vine Mos Nicolae!!!

Vai! Nu stiu de ce, dar ador luna Decembrie!!! Din 3 motive intemeiate:

1.Mos Nicolae:5-6 Decembrie

2.Craciunuul:24-27 Decembrie

3.Revelionul:31 Decembrie-1 Ianuarie

Si DA!!! Azi e 5 Decembrie! In seara asta..toti copii cuminti primesc cadouri! Bine, chiar daca am deja,totusi, 15 ani...eu ma simt inca un copil! Ador cadourile!!! Si mai ales sa fac cadouri!!!

Ce interesant de dragut a fost azi! Noi, extraordinara clasa a 9.E ne-am facut unui-altuia cadouri! ...Eu am primit un fular (pasiunea mea) si o ciocolata :P

E Luna Cadourilor!!! E frumos!!! E chiar magic!! Evident, Craciunul e mult mai frumos!!! Dar... pana atunci...sa ne bucuram de aceste zile pline de farmec!!! :)

Cred ca cel mai bun colind pentru aceasta ocazie e "Gingle-Bells"...parea mea! :P E asa de...frumos...te simti din nou in lumea Copilariei...

Pana la Craciun, las o mica parte a viitoarei mele postari de Craciun: "Clopotele eufonice suna, mirosul cozonacului tresalta in aerul cald al camerei.Si...se simte din plin Craciunul."

Flocons d'esperance...

Stau singur in intunericul camerei...fara lumina,fara speranta,fara chef de viata....Stau si meditez...Noiembrie a pus stapanire pe sufletul meu...Intuneric,frig...Nu-mi mai gasesc leacul in poeziile de altadata...

Ar trebui sa apara ceva...ceva destul de puternic, dar totodata la fel de...simplu si delicat, ca sa-mi salveze sufletul de gheata... Dar se pare ca e prea tarziu...imi pare ca aud un recviem...Sunetele acelea...demonice parca-mi acapareaza sufletul...

Incepe sa-mi fie cu adevarat frica! Simt ca viata nu mai are rost...Timpul scurs nu se-ntoarce...Simt deja ca timpul meu e pe sfarsite...si poate...totusi...e destul timp pentru o ultima speranta...

Si-atunci....ma apropii de fereastra si privesc peisajul...Peisaj ce acum cateva clipe era mort... acum...e pe cale sa se nasca din nou! Prima data se auzeau niste clopotei...sunau asa de frumos, de relaxant. Apoi incepeau sa cada stelute argintii...Zburau asa de frumos...lin...

Eu i-am numit flocons d'esperance ...Deoarece ei mi-au redat incraderea in viata...ei mi-au redat speranta...