Alb/Negru

Un lucru trist ce ţi se întâmplă e asemeni unei dureri de măsea simţite fulgerător... Nu te aştepţi nicio clipă să apară dar... brusc, o durere înspăimântătoare, inimaginabilă (numai in cazul în care nu ai simţit niciodata) te chinuie şi te chinuie pe o durată neştiută de timp. Aşa se întâmplă cu "tristeţile"... Nu te aştepţi, şi nici nu doreşti să devii trist, dar... soarta nu ţine cu tine şi într-o clipă îţi răstoarnă viaţa, şi de multeori te macină pentru mult, foarte mult timp... Prietenii pierdute, amintirea unor teribile experienţe de viaţă, tragedii familiale, pe scurt: lucruri ce te fac să suferi, şi oricât de puternică ar fi firea unuia, "fulgerul durerii de măsea" îl ajunge şi oricât de puţin, îl chinuie...
Dar în viaţă sunt şi momente frumoase, pe care neaparat trebuie să porţi mereu în suflet. Veşti bune, amintirea unor evenimente ce îţi provoacă voie-bună mereu, sau distracţie şi sentimentul acela de a fi preţuit câtuşi de puţin se aseamănă cu o adiere de vânt cald... Cui nu i-ar plăcea asta?... Te simţi protejat de natură, te simţi iubit, preţuit şi ai senzaţia că totul e bine şi că nu ţi se poate întâmpla nimic rău. Dar se şi întâmplă ca momentele de vânt cald să nu dureze mult... Şi un "semi-infern" se declanşează din nou... Sincer, a evita 100% "durerile de măsea" nu se poate, iar adieri de vânt cald nu prinzi în fiecare zi. Totul e ciclic în viaţă, după rău urmează bine, după suferinţă urmează fericire, după furtună iasă soarele, după întuneric va fi lumină... Şi noi trebuie să căutăm lumina, începînd cu lumina din sufletul nostru, deoarece fiecare persoană are un suflet şi în fiecare suflet este un strop de lumină. Iar noi va trebui doar să sporim lumina din sufletul nostru...

Music again

Din nou o postare despre muzică. De data asta voi scrie despre melodia cântăreţei britanice Amy Winehouse, intitulată: "Tears dry on their own" Iată fragmentele din versurile melodiei, pe care le-am crezut că ar fi "ok" să le pun în evidenţă:

All I can ever be to you,
Is a darkness that we knew,
And this regret I've got accustomed to,
Once it was so right,
When we were at our high,
Waiting for you in the hotel at night,
I knew I hadn't met my match,
But every moment we could snatch,
I don't know why I got so attached,
It's my responsibility,
And you don't owe nothing to me,
But to walk away I have no capacity

[Refren:]
He walks away,
The sun goes down,
He takes the day but I'm grown,
And in your way, in this blue shade
My tears dry on their own,
.................................
Even if I stop wanting you,
A Perspective pushes true,
I'll be some next man's other woman soon,

I shouldn't play myself again,
I should just be my own best friend,
Not fuck myself in the head with stupid men,
................................
So we are history,
YOUR shadow covers me
The sky above,
A blaze only that lovers see
.................................
I wish I could say no regrets,
And no emotional debts,
Cause that kiss goodbye the sun sets,
So we are history,
The shadow covers me,
The sky above a blaze that only lovers see,
....................................

Sincer nici nu prea ştiu de ce mi-a captat atenţia această melodie, dar a reuşit-o. Evident e vorba de o fată înşelată, dar în opinia mea versurile pot fi interpretate şi într-un alt mod. Vă avertizez că eu nu voi realiza un comentariu literar al "textului" [:P] Mesajul e simplu: "tears dry on their own!" adică lacrimile se usucă în modul lor propriu, natural, de sine fără a avea ajutorul cuiva. Te poţi înşela într-un prieten pe care îl credeai "de treaba", dar s-a adeverit contrariul. Te poate dezamăgi o situaţie de viaţă, iar remediul pentru a nu cădea în depresie este ignoranţa! Mai expicit: să nu dai importanţă momentelor mai triste din viaţă, treci peste ele cu indiferenţă. Şi cu siguranţă că ni s-a întâmplat că ne simţeam supăraţi pe noi înşine, ne displăcea momentul, ne enervam cum e posibil aşa ceva şi nu ştiam ce să facem. Deci acesta e remediul: să nu pese, să nu ne preocupăm de acele momente, deoarece cu siguranţă că viaţa ne va scoate în cale mult mai multe bucurii decăt decepţii. Să nu fim trişti din cauza problemelor si din cauza lecrimilor vărsate, deoarece răul trece, iar frumosul rămâne. Şi oricum: Tears dry on their own!

Eurovision :X

Deci ieri-seară a avut loc a 54-a ediţie a Concursului Muzical Eurovision... sau mai pe scurt Eurovision. Superconcursul de muzică a avut loc în Rusia, pe stadionul Olimpic din Moscova, în urma succesului de anul trecut din Belgrad lui Dima Bilan, câştigând marele premiu. După cele 2 semifinale de marţi şi joi, ieri, 16 mai 2009 a avut loc finala Eurovisionului. Cum era normal, au fost 25 de melodii interpretate de către 25 de participanţi din 25 de ţări ale continentului. Chiar şi România şi-a avut reprezentanta în finală, pe Elena Gheorghe!
Cum era normal şi eu am avut preferaţii mei. Iată top 10-ul meu:
1. Islanda
2. Portugalia
3. Suedia
4. Israel
5. Grecia
6. Marea Britanie
7. Malta
8. Franţa
9. Rusia
10. Norvegia

Ca de fiecare dată, melodia mea preferată nu câştigă. Trofeul a fost câştigat de către Alexander Rybak din Norvegia. Pe locul doi clasându-se Yohanna din Islanda. Din păcate Elena Gheorghe a terminat pe poziţia a 19-a. Şi iată adevăratul top 10:
1. Norvegia
2. Islanda
3. Azerbaidjan
4. Turcia
5. Marea Britanie
6. Estonia
7. Grecia
8. Franţa
9. Bosnia şi Herţegovina
10. Armenia

Şi iată recapitularea celor 25 de melodii participante:
http://www.youtube.com/watch?v=bi7OgstsJjA

Aştept părerile voastre despre Eurovisionul de anul acesta!

Criticilor mei...

Am decis ca în această postare să mă adresez celora care mă citesc şi mă critică într-un mod oarecum nagativ. Vreau să am deosebita plăcere să le zic tuturor acestor persoane că SINCER nu îmi pasă ce gândesc despre mine! Eu sunt eu si rămân eu... Nu am de gând să mă schimb şi mai ales doar pentru a face pe plac unor persoane, care trăiesc doar pentru a critica pe alţii. Totuşi, respect şi mă bucur la citirea oricărei critici pozitive, asta însemnând că postările mele sunt, dacă nu îndrăgite, atunci măcar văzute cu un ochi bun. Pasiunea mea este şi rămâne blogul şi scriu deoarece îmi place. Scriu pentru prietenii mei, scriu pentru acelora care nu mă cunosc (dar pot respecta un punct de vedere), şi nu în ultimul rând: scriu pentru mine!