Descoperind eul...

Ce sau Cine sunt eu?... Praf de stele? Un spirit rătăcitor? O picătură de apă? Chiar cine ar putea să-mi răspundă? Nimeni, Cineva, Oricine... sau Eu însumi?...
În primul rând aş putea fi o rămăşiţă dintr-o stea, o stea care a explodat acum sute de mii de ani în urmă, şi aceea materie magică, mistică (pe care eu aş putea-o numi praful unei stele) s-a răspândit prin tot universul... iar ajungând pe Terra s-a materializat într-un eu...
În al doilea rând aş putea fi un spirit rătăcitor prin lume, o entitate cu suflet care cutreieră potecile vieţii, pentru a afla ce înseamnă a fi uman. Un spirit ce simte, suferă şi trăieşte fiecare clipă, fie ea fericită sau tristă, un spirit care formează un eu...
Sau în al treilea rând aş putea fi o picătură de apă... eau...elementul care dă viaţă şi speranţă...elementul meu... Conform ştiinţei suntem aproxiamtiv 70% apă, dar eu cred că apa existănu numai în corp, ci şi în suflet. Apa ne-a creat, iar apă suntem şi noi...
Iar la întrebarea Chiar cine ar putea să-mi răspundă?, cred că răspunsul este EU , deoarece EU reprezintă eu, reprezintă tot ceea ce sunt...pare ciudat şi şcolăresc, dar Eu sunt Eu. Eu nu pot fi tu, nu pot fi ea sau el, nu pot voi si nici ei sau ele. Eu sunt doar eu! Şi doar eu mă ştiu cu adevărat, şi astfel doar eu pot răspunde la toate întrebările, doar eu pot rezolva problemele mele... Doar eu pot să descopăr adevăratul eu ...

Quiet times

O nouă postare, o nouă melodie preferată!
De data asta o melodie interpretată de cântăreaţa mea preferată: DIDO. Titlul superbei melodii este şi titlul postării. În lipsa imaginaţiei pentru un titlu frapant, am recurs la titlul melodiei.
Sincer nu este nevoie de mare cunoaştere a limbii engleze ca să-ţi dai seama ce înseamnă titlul, Quiet times. Deja titlul transmite acea linişte, acea senzaţie de relaxare ce se resimte pe toată durata melodiei...
Ca şi în postările anterioare: versurile, apoi discuţia...

Ask me where I go tonight I go back to today last year.
Me and you had to make each other happier, now theres hope with everything.
Its hard enough to feel the world as it is and hold on anything.
Without these quiet times you've brought round here.
Im Gonna have to run away, im sure that I belong some other place.
I've seen another side of all I've seen it keeps me wondering where my family is.
Its hard enough to see the world as it is, and hold on anything.
Without these quiet times coming round here.

Now I miss you...
Now I want you...
But I can't have you...
Even when your here...

Suppose I have to take you with me, broken mind I'd rather leave you here.
To forget everything you've seen and known erase every idea.
And you walk up in the street, and hold my hand and smile.
Well I won't be taken in, cus I know how it turns out.
And it takes me back to these quiet times coming round here.

Now I miss you...
Now I want you...
Your not coming back...
And I need you...
But I can't have you...
Even when your here...

Ce ar fi să încep într-un fel oarecum ridicol: eul liric exprimă.... Dar nu voi începe aşa. Concordanţa armoniei dintre versuri şi linie melodică este evidentă. Toţi avem nevoie de linişte... Orice fel de linişte... Chiar, ce vă spune cuvântul linişte? Cât de simplu pare, aşa de complicat e să îl explici. Linişte... Senzaţie de relaxare, de detaşare deplină din lumea profană. Liniştea sufletească, liniştea înconjurătoare (adică zeroul auditiv)... totul ajunge la linişte (Quiet, silence) Astfel, ar trebui să se înţeleagă că avem nevoie de cîtuşi de puţin timp pentru noi, cîteva momente de linişte... Pentru că multor dintre noi ni s-a întâmplat să fim supăraţi, trişti şi dorim să avem câteva minute de intimitate, minute de meditaţie, minute în care să ne cunoaştem... deoarece de multe ori simţim că vrem să scăpăm, să fugim de toate grijile, problemele, să fugim de cealaltă parte a noastră... şi brusc din nou e linişte...