Niciodată în viaţa mea nu mi-am dorit să devin medic, în afara momentului când după ce am fost prima dată la dentist şi m-a durut atât de tare încât voiam să devin stomatolog şi să mă răzbun pe oameni, dar acela a fost un gând efemer. Cum ziceam, cred că am fost unul dintre puţinii copii care nu voiau să salveze vieţi când vor creşte mari. Ei, cred că dacă nu aş începe clasa a 12-a peste trei săptămâni şi dacă nu aş fi pasionat de literatură şi limbi străine, mai că aş considera o carieră în medicină.
Apoi, obsesia mea pentru acest serial a mers şi mai dparte. Alaltă-ieri noapte am visat că o am drept profesoară de fizică (deşi nu mai fac fizică la şcoală) pe dr. Callie Torres, unul dintre personajele secundare ale serialului. Îi mărturiseam profesoarei mele imaginare că niciodată nu mi-a plăcut fizica, dar cu dânsa pare a fi o materie absolut plăcută. Dar când m-am trezit mi-am dat seama că totul a fost un vis. Un vis poate prea frumos să fie adevărat.
