Toamnă

Nu am scris o poezie de vreo 2 ani! Nu ştiu de ce.... Odată m-am gândit că ori îmi pierdusem talentul de a scrie poezii, ori nu mă mai atrag poeziile. Nici azi nu ştiu răspunsul. Dar iată: am scris o poezie, şi sper să vă placă!

Frunze uscate

„ Raza maronie a soarelui de toamnă îmi sărută
pleoapele-mi obosite.
Liniştea îmi răspunde cu adieri tăioase de vânt
ce zburdă prin firele-mi negre de păr.
Frunzele uscate îmi cunosc secretele
rostite în şoaptă.
Paşii mei grei lasă urme ale unor amintiri
de mult pierdute.
Însă ochii-mi albaştri ca marea zăresc
o speranţă reînviind.
Dar ea se pierde în decorul de toamnă
şi mie-mi rămâne să iubesc vise.”

13

Interesant... Chiar foarte! Eu detestam cifrele! Iar acum... le încadrez în ditamai titlul postării. Cum se mai schimbă lumea...
Azi vreau să "vorbesc" despre superstiţii... Poate v-aţi dat seama citind titlul. Eu sunt o persoană foarte superstiţioasă. Recunosc! Şi chiar nu ştiu dacă ar trebui să mă ruşinez! Poate da, poate nu...
Am o sumedenie de superstiţii (pe care nu vi le dezvălui)... odată m-am gândit că eu colecţionez superstiţii... Când eram mai mic! Doamne fereşte! Aproape fiecare în minut trebuia să acţionez în aşa fel ca să nu atrag ghinionul... Hilar, da ştiu! Totuşi, eu cred că aplauzele sunt bine-venite în acele momente când o persoană e sinceră şi îşi "mărturiseşte" impresiile... sau poate doar bârfeşte! Ai! Bârfa! Hobby-ul tuturor!
Deci... eu am o problemă cu cifra 13. Vineri 13... (Bine...azi e joi 13) ce noroc pe noi că nu există luna a 13-a! Vă imaginaţi?! Teroare!!!! Sau... poziţia a 13-a într-un clasament... sau banalul exemplu: numărul 13 în catalog! Ce noroc... eu n-am fost niciodată nr. 13 (sper să nici nu devin)...
Cred că toată lumea cunoaşte jocul acela "cu superstiţii" 10:10 când îmi dai noroc?... Când te uiţi la ceas şi ora cifrele sunt aceleaşi...exemplu: 14:14 ; 21:21 ( aveţi şi voi atâta imaginaţie să vă gândiţi la alte combinaţii)... De ce insist asupra acestui joc? Mi se întâplă des să văd 13:13 şi nu prea îmi place! Deşi... nu cred că am avut ghinion după ce am privit insistent şi nervos ceasul 13:13 ... 13:13 ... până când ceasul arăta şi 14 minute... mereu aştept aproximativ un minut să devină şi 14 (la orice combinaţie, fie ea 16:13; 20:13)...
Cam atât despre ghinion şi superstiţii!
Totuşi... sper să n-am parte de ghinion după publicarea acestui "articol" ...

A avea prieteni... o sarcină dificilă

Aşa cum e de plăcut şi frumos să ai prieteni, aşa este de dificil. O "legătură de prietenie" trebuie îngrijită, menţinută... Dar oare toţi dintre noi o putem menţine într-o stare "okay"? Nu cred! Toţi suntem diferiţi, şi de cele mai multe ori supărăm sau greşim faţă de cineva... De multe ori îi judecăm greşit pe cei apropiaţi şi în unele ocazii chiar greşim în a ne alege prietenii... Iar dacă ei grşesc faţă de noi, asta înseamnă deja război! Nu cred că există 2 persoane din 10 care nu sunt de acord cu mine.
Şi eu am prieteni; nu mulţi, dar suficienţi... Unii spun că cei care contează sunt doar prietenii apropiaţi, adică "best friends"... Am şi din aceia... Prieteni pe care îi cunosc de mult şi suntem ca fraţii; cu alţii avem anumite lucruri în comun, avem aceleaşi pasiuni; cu alţii a fost ceva inedit, pur şi simplu e plăcut să discuţi şi să te distrezi cu aceea persoană. Eu, dar poate nu numai eu, am prieteni diferiţi, chiar foarte diferiţi, şi fiecare are ciudăţeniile lui. Dar când 2 din prietenii tăi nu se suportă? Atunci ce faci? Sau dacă eu antipatizezi o persoană şi unul dintre prietenii mei sunt amici? Atunci ce faci? Mie mi-e greu în ambele cazuri!!!
Tot discutând despre prietenie, mi-am adus aminte că am şi un mic fragment "beletristic":

"Vorbind minute întregi cu verişoara mea la telefon a început să-mi placă sunetul mecanic al tastelor telefonului, între timp ce draga de ea tastează un mesaj cine ştie cui... Sună într-un ritm variat: odată mai lent, apoi mai alert... ca într-un piano concerto... Dar de data asta nu este pianul, ci... telefonul mobil... Cine ar fi crezut că poţi face muzică prin asta... Încep să cred că şi prietenia e muzică, când esste prezentă armonia... Iar când nu? Atunci sună requviemul... moarte socială... Dar haideţi să nu cădem în depresie...ci să trăim paşnic! A fost ridicolă această ultimă frază nu??? Vă rog, aplauze! Doar am simţ autocritic!"

Deci, aştept păreri: "care este secretul unei prietenii ideale?"

20:30

Deci aseară la ora 20:30 pe un post de televiziune (nu facem publicitate) a fost un film... incredibil! Rezumând filmul trebuie să se afle că o fată de 15 ani a rămas însărcinată (săracuţa, cât de poastă putea fi?) cu puţin timp înainte să termine gimnaziul. (Junior High School) Marea surpriză era că tatăl fiinţei din pântecele copilei avea... (puteţi ghici dacă vreţi) 16 ani! Wow! câtă seriozitate puteau să aibă cei doi! Apropo: filmul apăruse în anul 1998, nu în era noului mileniu, în era în care totul e posibil şi totul e permis.
Apoi mi-a plăcut enorm de mult o scenă în care Tina(însărcinata, eroina) se plânge mamei sale că e foarte grasă şi că nu mai vrea să mănânce aşa de mult cum o sfătuise medicul. Cel mai mult mi-a plăcut riposta mamei: "Ar fi trebuit să te gândeşti la consecinţe înainte să te culci cu băiatul acela neprotejată". 10 puncte pentru dânsa! Deci sincer... cât de stupidă poate fi cineva? Tina a răspuns că nu a folosit prezervativ deoarece ea este catolică şi este un păcat. Dar nu este un păcat să rămâi borţoasă la 15 ani? Sincer, dacă una din amicele mele mi-ar da vestea că sunt naş aş face infarct şi aş uita-o definitiv pe fosta amică!
Şi totuşi, la 15 ani Tina e deja bătrânică , având în vedere faptul că la ştiri auzi că "O minoră de 12 ani a dat naştere unui bebeluş sănătos!" sau "O fată de 11 ani a rămas însărcinată şi a ţinut secretul până în luna a şasea." Deci asemenea veşti te dau pe spate! Totuşi, ce mă surprinde este faptul că cele mai multe tinere mame provin din regiunea Moldova (şi sincer nu vreau să critic moldovenii, nu asta mi-e intenţia). Dar oameni buni: (şi mă adresez tuturor) fiţi cu ochii pe fiicele voastre că azi-mâine vă treziţi bunici şi n-aveţi nici 35 de ani!

Light of Summer

I feel it... the land is full with Summer... with a sweet and refreshing fragrance of Summer...
The shining and smiling Sun is sending his true light of happiness.
The flowers are in a gorgeous meditation. The birds are singing the most beautiful songs... All these things are offered to only one person... the King of Light... the Sun...
The Sun had succeeded to join the other great Kings: the Earth and the Sky...
And yes... he's really warming our souls... protecting them from the darkness...
Always smiling... shining... like a god which he is... HELIO(in the greek mithology he was the sungod).
And so... now... in early August, the Light of Summer is making everybody happy... until the Autumn... but people remain happy across the ages... and the seasons... And everytime we feel downhearted, a single look to the Sun, to the Light, will lighten our way, will warm our self... Just keep the hope blooming in your souls and don't forget to smile even in murk.