Ceaţă

Noiembrie îmi aminteşte cine sunt cu adevărat: un suflet rătăcit în ceaţa deasă. Milioane de particule de apă plutesc lângă mine şi simt umiditatea, sufocarea... sfâşitul iminent. Am impresia că aceaşi natură care m-a creat, doreşte să mă nimicească... Să fie ea de vină? Sau un eu mă diger în propria-mi ameţeală? Şi... încep să pierd... Să pierd controlul asupra-mi... Incep să nu mă recunosc... Simt durerea, simt suferinţa. ("Ich leide, aber warum? Warum muss ich weinen und fülen? Ich könnte doch besser sterben...")
Mărturisesc: cunosc înţelesul verbului a urî... ce pot face? Comit oare un păcat? Da: urăsc! Pot urî! Am fost rănit, şi mi s-au deschis ochii: viaţa nu e uşoara! În viaţă supravieţuiesc doar cei care pot face faţă!
Aşa păţesc cei care suferă: de multe ori se trezesc într-o ceaţă sufocantă. Va trebui să-ţi croieşti drumul către aer, către fericire,către lumea ta: să poţi trăi, să poţi respira...

Orange

Din partea mea puteţi citi titlu în orice limbă vreţi! :))
Savuraţi poesia! :X

Portocală

Lumina soarelui
mi-aminteşte de o portocală.
Toate necazurile mele se scufundă
într-un pahar mare
de suc de portocală.
Tot ceea ce iubesc
aseamăn cu o portocală.
O faţă rotundă,
ochi de portocală.
Piele şi
miros de portocală
îmi inundă sufletul.
Visez, trăiesc,
privesc, mă minunez!
Viaţa poate fi şi frumoasă!
Frumoasă, precum...
o portocală.

Mă ... pe opinia ta!

Vi se pare dur titlul? Sincer: nu mă interesează! Deci, nici nu a început bine şcoala, că au şi început comentariile negative asupra persoanei mele. Dar cât mă inspiră aroganţa lor. La fel nu ştiu ce am păţit dar parcă harul poeziei (moderne, bineînţeles) a revenit. Deci, pe ritm de manele, dedic următoarea poeziie "la toţi" duşmanii mei.

Mă crezi sadic?

Comentezi?
Îţi răceşti degeaba gura!
Comentariile tale
Nu mă ating şi nu mă apasă.
Vrei să ieşi în evidenţă?
Caută-ţi talentul la camera trei.
Crezi că ieşi în evidenţă?
Înseamnă că mai crezi în basme.
Pari matur,
Dar tot un copil răsfăţat ai rămas!
Crezi că-mi faci vreun rău?
Te las să ai parte de satisfacţie,
Deşi opinia ta nu contează,
Aşa cum nici tu nu contezi!
Eşti tot ce am pierdut eu şi
Sunt tot ce ţi-ai fi dorit să fi!
Te consideri mai bun decât mine?
Nu-mi ajungi nici pân' la glezne!
Crezi că am aere?
Uită-te-n oglindă!
Crezi că's cuminte?
Nu mă cunoşti!
Şi nici nu o să ai parte de
Privilegiul acela,
Deoarece eu nu-mi pierd
Preţiosul timp
Cu tine!
Ţi se par ciudat?
Înseamnă că nu te cunoşti!
Băi! Uită-te-n oglindă!
Eşti o ciudăţenie a naturii!
Crezi că eşti iubit?
Nici mă-ta nu te suportă!
Crezi că impresionezi?
Ai nevoie de ochelari!
Şi apropo...
Nu-ţi plac ochelarii mei?
Evită-mă!
Nu mă placi?
Evită-mă din nou!
Şi da...
Să ştii că:
Mă ... pe opinia ta!
Şi acum e partea când devin sadic!
Să ştii că-mi place!
Te-aş vedea distrus? O, cât mi-aş dori!
Te-aş vedea singur? O, cât mi-aş dori!
Te-aş vedea suferind? O, cât mi-aş dori!
Aş veni cu cea mai mare plăcere
La înmormântarea ta,
Să-ţi râd în faţă!
Aş veni cu cea mai mare plăcere
La condamnarea ta,
Să-ţi rânjesc în faţă!
Şi cea mai mare plăcere
Mi-ai face-o
Plecând din faţa mea!

Septembre

În primul rând titlul se citşte în româneşte, nu în franceză! Numirea veche a lunii septembrie. E deja toamnă, şi m-am gândit să o întâmpin cu un post. Iată-l (pe el, postul) :

Şoapte de toamnă cutreieră pădurea... Raze sfioase de soare ating câte o frunză, le iau culoarea, sufletul şi le îndeamnă să cadă în voia sorţii... De la un verde aprins, ajung ori gălbenii, ori maronii... Un vânt adormit umblă prin păru-mi castaniu... E ea... Toamna. Îmi zâmbeşte ironic şi mă priveşte insistent. Apoi îmi sărută obrazul rece cu buzele-i aspre. Atunci un vânt puternic începu să bată... Îmbrăcată într-o rochie lungă din mii de frunze uscate, Toamna fugise de lângă mine. Totuşi i-am putut vedea ochii, de culoarea norilor suri ce anunţă ploaie la sfârşit de toamnă. O strig, dar îmi aud doar ecoul răsunând de zeci de ori. Nu-mi răspunde. Îi cer un semn, îi cer să se arate într-un fel. Simt că se întristează... O aud suspinând cu patimă. Mi-e milă de ea... Biata... Parcă vrea să-mi spună despre durerea ei sfâşietoare. Şi o podidesc lacrimile... Fiecare lacrimă de-a ei era câte o picătură cristalină de ploaie. Fiecare picătură era câte un vers al destăinuirii toamnei... Îmbrăţişam fiecare picătură, o simţeam în fiecare bob de apă. Brusc, ploaia s-a oprit şi norii au prins forma unei fete, unei zâne. Simţeam că mă înalţ în înaltul cerului. Vedeam doar silueta aceea perfectă, şi mă apropiam de ea. Îmi mângâie obrazul stâng şi simt un sărut rece pe buze. M-am îndrăgostit de toamnă...

Toamnă

Nu am scris o poezie de vreo 2 ani! Nu ştiu de ce.... Odată m-am gândit că ori îmi pierdusem talentul de a scrie poezii, ori nu mă mai atrag poeziile. Nici azi nu ştiu răspunsul. Dar iată: am scris o poezie, şi sper să vă placă!

Frunze uscate

„ Raza maronie a soarelui de toamnă îmi sărută
pleoapele-mi obosite.
Liniştea îmi răspunde cu adieri tăioase de vânt
ce zburdă prin firele-mi negre de păr.
Frunzele uscate îmi cunosc secretele
rostite în şoaptă.
Paşii mei grei lasă urme ale unor amintiri
de mult pierdute.
Însă ochii-mi albaştri ca marea zăresc
o speranţă reînviind.
Dar ea se pierde în decorul de toamnă
şi mie-mi rămâne să iubesc vise.”

13

Interesant... Chiar foarte! Eu detestam cifrele! Iar acum... le încadrez în ditamai titlul postării. Cum se mai schimbă lumea...
Azi vreau să "vorbesc" despre superstiţii... Poate v-aţi dat seama citind titlul. Eu sunt o persoană foarte superstiţioasă. Recunosc! Şi chiar nu ştiu dacă ar trebui să mă ruşinez! Poate da, poate nu...
Am o sumedenie de superstiţii (pe care nu vi le dezvălui)... odată m-am gândit că eu colecţionez superstiţii... Când eram mai mic! Doamne fereşte! Aproape fiecare în minut trebuia să acţionez în aşa fel ca să nu atrag ghinionul... Hilar, da ştiu! Totuşi, eu cred că aplauzele sunt bine-venite în acele momente când o persoană e sinceră şi îşi "mărturiseşte" impresiile... sau poate doar bârfeşte! Ai! Bârfa! Hobby-ul tuturor!
Deci... eu am o problemă cu cifra 13. Vineri 13... (Bine...azi e joi 13) ce noroc pe noi că nu există luna a 13-a! Vă imaginaţi?! Teroare!!!! Sau... poziţia a 13-a într-un clasament... sau banalul exemplu: numărul 13 în catalog! Ce noroc... eu n-am fost niciodată nr. 13 (sper să nici nu devin)...
Cred că toată lumea cunoaşte jocul acela "cu superstiţii" 10:10 când îmi dai noroc?... Când te uiţi la ceas şi ora cifrele sunt aceleaşi...exemplu: 14:14 ; 21:21 ( aveţi şi voi atâta imaginaţie să vă gândiţi la alte combinaţii)... De ce insist asupra acestui joc? Mi se întâplă des să văd 13:13 şi nu prea îmi place! Deşi... nu cred că am avut ghinion după ce am privit insistent şi nervos ceasul 13:13 ... 13:13 ... până când ceasul arăta şi 14 minute... mereu aştept aproximativ un minut să devină şi 14 (la orice combinaţie, fie ea 16:13; 20:13)...
Cam atât despre ghinion şi superstiţii!
Totuşi... sper să n-am parte de ghinion după publicarea acestui "articol" ...

A avea prieteni... o sarcină dificilă

Aşa cum e de plăcut şi frumos să ai prieteni, aşa este de dificil. O "legătură de prietenie" trebuie îngrijită, menţinută... Dar oare toţi dintre noi o putem menţine într-o stare "okay"? Nu cred! Toţi suntem diferiţi, şi de cele mai multe ori supărăm sau greşim faţă de cineva... De multe ori îi judecăm greşit pe cei apropiaţi şi în unele ocazii chiar greşim în a ne alege prietenii... Iar dacă ei grşesc faţă de noi, asta înseamnă deja război! Nu cred că există 2 persoane din 10 care nu sunt de acord cu mine.
Şi eu am prieteni; nu mulţi, dar suficienţi... Unii spun că cei care contează sunt doar prietenii apropiaţi, adică "best friends"... Am şi din aceia... Prieteni pe care îi cunosc de mult şi suntem ca fraţii; cu alţii avem anumite lucruri în comun, avem aceleaşi pasiuni; cu alţii a fost ceva inedit, pur şi simplu e plăcut să discuţi şi să te distrezi cu aceea persoană. Eu, dar poate nu numai eu, am prieteni diferiţi, chiar foarte diferiţi, şi fiecare are ciudăţeniile lui. Dar când 2 din prietenii tăi nu se suportă? Atunci ce faci? Sau dacă eu antipatizezi o persoană şi unul dintre prietenii mei sunt amici? Atunci ce faci? Mie mi-e greu în ambele cazuri!!!
Tot discutând despre prietenie, mi-am adus aminte că am şi un mic fragment "beletristic":

"Vorbind minute întregi cu verişoara mea la telefon a început să-mi placă sunetul mecanic al tastelor telefonului, între timp ce draga de ea tastează un mesaj cine ştie cui... Sună într-un ritm variat: odată mai lent, apoi mai alert... ca într-un piano concerto... Dar de data asta nu este pianul, ci... telefonul mobil... Cine ar fi crezut că poţi face muzică prin asta... Încep să cred că şi prietenia e muzică, când esste prezentă armonia... Iar când nu? Atunci sună requviemul... moarte socială... Dar haideţi să nu cădem în depresie...ci să trăim paşnic! A fost ridicolă această ultimă frază nu??? Vă rog, aplauze! Doar am simţ autocritic!"

Deci, aştept păreri: "care este secretul unei prietenii ideale?"

20:30

Deci aseară la ora 20:30 pe un post de televiziune (nu facem publicitate) a fost un film... incredibil! Rezumând filmul trebuie să se afle că o fată de 15 ani a rămas însărcinată (săracuţa, cât de poastă putea fi?) cu puţin timp înainte să termine gimnaziul. (Junior High School) Marea surpriză era că tatăl fiinţei din pântecele copilei avea... (puteţi ghici dacă vreţi) 16 ani! Wow! câtă seriozitate puteau să aibă cei doi! Apropo: filmul apăruse în anul 1998, nu în era noului mileniu, în era în care totul e posibil şi totul e permis.
Apoi mi-a plăcut enorm de mult o scenă în care Tina(însărcinata, eroina) se plânge mamei sale că e foarte grasă şi că nu mai vrea să mănânce aşa de mult cum o sfătuise medicul. Cel mai mult mi-a plăcut riposta mamei: "Ar fi trebuit să te gândeşti la consecinţe înainte să te culci cu băiatul acela neprotejată". 10 puncte pentru dânsa! Deci sincer... cât de stupidă poate fi cineva? Tina a răspuns că nu a folosit prezervativ deoarece ea este catolică şi este un păcat. Dar nu este un păcat să rămâi borţoasă la 15 ani? Sincer, dacă una din amicele mele mi-ar da vestea că sunt naş aş face infarct şi aş uita-o definitiv pe fosta amică!
Şi totuşi, la 15 ani Tina e deja bătrânică , având în vedere faptul că la ştiri auzi că "O minoră de 12 ani a dat naştere unui bebeluş sănătos!" sau "O fată de 11 ani a rămas însărcinată şi a ţinut secretul până în luna a şasea." Deci asemenea veşti te dau pe spate! Totuşi, ce mă surprinde este faptul că cele mai multe tinere mame provin din regiunea Moldova (şi sincer nu vreau să critic moldovenii, nu asta mi-e intenţia). Dar oameni buni: (şi mă adresez tuturor) fiţi cu ochii pe fiicele voastre că azi-mâine vă treziţi bunici şi n-aveţi nici 35 de ani!

Light of Summer

I feel it... the land is full with Summer... with a sweet and refreshing fragrance of Summer...
The shining and smiling Sun is sending his true light of happiness.
The flowers are in a gorgeous meditation. The birds are singing the most beautiful songs... All these things are offered to only one person... the King of Light... the Sun...
The Sun had succeeded to join the other great Kings: the Earth and the Sky...
And yes... he's really warming our souls... protecting them from the darkness...
Always smiling... shining... like a god which he is... HELIO(in the greek mithology he was the sungod).
And so... now... in early August, the Light of Summer is making everybody happy... until the Autumn... but people remain happy across the ages... and the seasons... And everytime we feel downhearted, a single look to the Sun, to the Light, will lighten our way, will warm our self... Just keep the hope blooming in your souls and don't forget to smile even in murk.

Back to origins...

Originalitate...
Acesta este cuvântul-cheie de data asta! Dar nu se numără printre cuvintele-cheie ale blogului, ci este cuvântul cel mai potrivit pentru a o descrie pe ea: BJÖRK. Islandeza Björk Guðmundsdóttir este o artistă in adevăratul sens al cuvântului. Genul ei de muzică include: electronica, alternativ, IDM (intelligent dance music) şi trip hop. Poate că aţi auzit de ea, poate nu. Important este că îmi face o deosebită plăcere să scriu despre ea! Acum două săptămâni am redescoperit-o... De ce menţionez redescoperirea ei? Păi cred v-aţi dat seama din titlu că m-am întors în trecut, la origini, la primele mele melodii favorite, prima mea artistă favorită. Când aveam 5 ani (mi-amintesc) cântam superbul ei single Bachelorette fără a înţelege mare lucru din versuri. Apoi, cam din era noului mileniu am uitat-o. Până acum... Cred că mă simt din nou eu... Parcă mi-a lipsit ceva în tot acest timp... Poate că cei care au auzit despre ea o consideră o nebună, o ciudată . Într-adevăr este o artistă foarte controversată, dar a reuşit foarte mult, având o influenţă mare pe carierea a multor artişti importanţi (Madonna, Timbaland, Gwen Stefani, Christina Aguilera). Fie ce o fi, să se bârfească orice despre ea... eu o admir şi o plac!
Acum, nişte melodii favorite:
Human Behaviour; Big Time Sensuality; Hyperballad; Bachelorette; All is Full of Love; Aurora; Oceania; Earth Intruders; Wanderlust;

Natură vie

Într-o zi, când am fost şi eu în vizită la ţară, la bunica... ceva mi-a captat atenţia. Surpriză sau nu... a fost un muşuroi de furnici. Mici? Nesemnificative? N-aş prea crede. Deci e un lucru incredibil că Mama-Natură a putut crea o fiinţă atât de mică şi de puternică! Intr-adevăr nu se numără printre cele mai frumoase animale din lume (frumuseţea nu este totul în viaţă), dar este o creatură fascinantă. Ceva mic, gingaş, şi rapid trece prin faţa ochilor mei, şi iată că se ascunde într-un muşuroi... Muşuroiul furnicilor mi se pare un loc, un tărâm mistic, plin de secrete... Oare cum e adevărata viaţă a furnicilor? oare cum domneşte regina? Oare de ce au o viaţă aşa de grăbită? De ce sunt atât de harnice? (Cred că fiecare îşi aminteşte de Greierele şi furnica) Car frunze şi boabe cu greutăţi multiple faşă de greutatea lor. Străbat distanţe enorme: prin noroi, nisip, iarbă deasă... Iar asta mă face să le admir!
Mi-a mai captat atenţia şi altceva... de data asta ceva măreţ, vast... V-aţi imaginat vreodată cât de frumos poate fi un lan de grâu? Ceva nemaipomenit! Ai în faţa ochilor o imensitate aurie şi strlucitoare... şi e vie! Iar când bate vântul, atunci este un semi-paradis vizual... Mişcarea aceea dansantă te îndeamnă să priveşti mai sus: către cerul azuriu! Cer şi pământ într-unul. Auriu şi albăstriu deodată; culori regale. Iar acesta este momentul când într-adevăr îţi dai seama că natura e vie şi regală, şi trebuie protejată, fiindcă şi ea ne oferă viaţă, iar asta merită un respect reciproc.

Descoperind eul...

Ce sau Cine sunt eu?... Praf de stele? Un spirit rătăcitor? O picătură de apă? Chiar cine ar putea să-mi răspundă? Nimeni, Cineva, Oricine... sau Eu însumi?...
În primul rând aş putea fi o rămăşiţă dintr-o stea, o stea care a explodat acum sute de mii de ani în urmă, şi aceea materie magică, mistică (pe care eu aş putea-o numi praful unei stele) s-a răspândit prin tot universul... iar ajungând pe Terra s-a materializat într-un eu...
În al doilea rând aş putea fi un spirit rătăcitor prin lume, o entitate cu suflet care cutreieră potecile vieţii, pentru a afla ce înseamnă a fi uman. Un spirit ce simte, suferă şi trăieşte fiecare clipă, fie ea fericită sau tristă, un spirit care formează un eu...
Sau în al treilea rând aş putea fi o picătură de apă... eau...elementul care dă viaţă şi speranţă...elementul meu... Conform ştiinţei suntem aproxiamtiv 70% apă, dar eu cred că apa existănu numai în corp, ci şi în suflet. Apa ne-a creat, iar apă suntem şi noi...
Iar la întrebarea Chiar cine ar putea să-mi răspundă?, cred că răspunsul este EU , deoarece EU reprezintă eu, reprezintă tot ceea ce sunt...pare ciudat şi şcolăresc, dar Eu sunt Eu. Eu nu pot fi tu, nu pot fi ea sau el, nu pot voi si nici ei sau ele. Eu sunt doar eu! Şi doar eu mă ştiu cu adevărat, şi astfel doar eu pot răspunde la toate întrebările, doar eu pot rezolva problemele mele... Doar eu pot să descopăr adevăratul eu ...

Quiet times

O nouă postare, o nouă melodie preferată!
De data asta o melodie interpretată de cântăreaţa mea preferată: DIDO. Titlul superbei melodii este şi titlul postării. În lipsa imaginaţiei pentru un titlu frapant, am recurs la titlul melodiei.
Sincer nu este nevoie de mare cunoaştere a limbii engleze ca să-ţi dai seama ce înseamnă titlul, Quiet times. Deja titlul transmite acea linişte, acea senzaţie de relaxare ce se resimte pe toată durata melodiei...
Ca şi în postările anterioare: versurile, apoi discuţia...

Ask me where I go tonight I go back to today last year.
Me and you had to make each other happier, now theres hope with everything.
Its hard enough to feel the world as it is and hold on anything.
Without these quiet times you've brought round here.
Im Gonna have to run away, im sure that I belong some other place.
I've seen another side of all I've seen it keeps me wondering where my family is.
Its hard enough to see the world as it is, and hold on anything.
Without these quiet times coming round here.

Now I miss you...
Now I want you...
But I can't have you...
Even when your here...

Suppose I have to take you with me, broken mind I'd rather leave you here.
To forget everything you've seen and known erase every idea.
And you walk up in the street, and hold my hand and smile.
Well I won't be taken in, cus I know how it turns out.
And it takes me back to these quiet times coming round here.

Now I miss you...
Now I want you...
Your not coming back...
And I need you...
But I can't have you...
Even when your here...

Ce ar fi să încep într-un fel oarecum ridicol: eul liric exprimă.... Dar nu voi începe aşa. Concordanţa armoniei dintre versuri şi linie melodică este evidentă. Toţi avem nevoie de linişte... Orice fel de linişte... Chiar, ce vă spune cuvântul linişte? Cât de simplu pare, aşa de complicat e să îl explici. Linişte... Senzaţie de relaxare, de detaşare deplină din lumea profană. Liniştea sufletească, liniştea înconjurătoare (adică zeroul auditiv)... totul ajunge la linişte (Quiet, silence) Astfel, ar trebui să se înţeleagă că avem nevoie de cîtuşi de puţin timp pentru noi, cîteva momente de linişte... Pentru că multor dintre noi ni s-a întâmplat să fim supăraţi, trişti şi dorim să avem câteva minute de intimitate, minute de meditaţie, minute în care să ne cunoaştem... deoarece de multe ori simţim că vrem să scăpăm, să fugim de toate grijile, problemele, să fugim de cealaltă parte a noastră... şi brusc din nou e linişte...

Alb/Negru

Un lucru trist ce ţi se întâmplă e asemeni unei dureri de măsea simţite fulgerător... Nu te aştepţi nicio clipă să apară dar... brusc, o durere înspăimântătoare, inimaginabilă (numai in cazul în care nu ai simţit niciodata) te chinuie şi te chinuie pe o durată neştiută de timp. Aşa se întâmplă cu "tristeţile"... Nu te aştepţi, şi nici nu doreşti să devii trist, dar... soarta nu ţine cu tine şi într-o clipă îţi răstoarnă viaţa, şi de multeori te macină pentru mult, foarte mult timp... Prietenii pierdute, amintirea unor teribile experienţe de viaţă, tragedii familiale, pe scurt: lucruri ce te fac să suferi, şi oricât de puternică ar fi firea unuia, "fulgerul durerii de măsea" îl ajunge şi oricât de puţin, îl chinuie...
Dar în viaţă sunt şi momente frumoase, pe care neaparat trebuie să porţi mereu în suflet. Veşti bune, amintirea unor evenimente ce îţi provoacă voie-bună mereu, sau distracţie şi sentimentul acela de a fi preţuit câtuşi de puţin se aseamănă cu o adiere de vânt cald... Cui nu i-ar plăcea asta?... Te simţi protejat de natură, te simţi iubit, preţuit şi ai senzaţia că totul e bine şi că nu ţi se poate întâmpla nimic rău. Dar se şi întâmplă ca momentele de vânt cald să nu dureze mult... Şi un "semi-infern" se declanşează din nou... Sincer, a evita 100% "durerile de măsea" nu se poate, iar adieri de vânt cald nu prinzi în fiecare zi. Totul e ciclic în viaţă, după rău urmează bine, după suferinţă urmează fericire, după furtună iasă soarele, după întuneric va fi lumină... Şi noi trebuie să căutăm lumina, începînd cu lumina din sufletul nostru, deoarece fiecare persoană are un suflet şi în fiecare suflet este un strop de lumină. Iar noi va trebui doar să sporim lumina din sufletul nostru...

Music again

Din nou o postare despre muzică. De data asta voi scrie despre melodia cântăreţei britanice Amy Winehouse, intitulată: "Tears dry on their own" Iată fragmentele din versurile melodiei, pe care le-am crezut că ar fi "ok" să le pun în evidenţă:

All I can ever be to you,
Is a darkness that we knew,
And this regret I've got accustomed to,
Once it was so right,
When we were at our high,
Waiting for you in the hotel at night,
I knew I hadn't met my match,
But every moment we could snatch,
I don't know why I got so attached,
It's my responsibility,
And you don't owe nothing to me,
But to walk away I have no capacity

[Refren:]
He walks away,
The sun goes down,
He takes the day but I'm grown,
And in your way, in this blue shade
My tears dry on their own,
.................................
Even if I stop wanting you,
A Perspective pushes true,
I'll be some next man's other woman soon,

I shouldn't play myself again,
I should just be my own best friend,
Not fuck myself in the head with stupid men,
................................
So we are history,
YOUR shadow covers me
The sky above,
A blaze only that lovers see
.................................
I wish I could say no regrets,
And no emotional debts,
Cause that kiss goodbye the sun sets,
So we are history,
The shadow covers me,
The sky above a blaze that only lovers see,
....................................

Sincer nici nu prea ştiu de ce mi-a captat atenţia această melodie, dar a reuşit-o. Evident e vorba de o fată înşelată, dar în opinia mea versurile pot fi interpretate şi într-un alt mod. Vă avertizez că eu nu voi realiza un comentariu literar al "textului" [:P] Mesajul e simplu: "tears dry on their own!" adică lacrimile se usucă în modul lor propriu, natural, de sine fără a avea ajutorul cuiva. Te poţi înşela într-un prieten pe care îl credeai "de treaba", dar s-a adeverit contrariul. Te poate dezamăgi o situaţie de viaţă, iar remediul pentru a nu cădea în depresie este ignoranţa! Mai expicit: să nu dai importanţă momentelor mai triste din viaţă, treci peste ele cu indiferenţă. Şi cu siguranţă că ni s-a întâmplat că ne simţeam supăraţi pe noi înşine, ne displăcea momentul, ne enervam cum e posibil aşa ceva şi nu ştiam ce să facem. Deci acesta e remediul: să nu pese, să nu ne preocupăm de acele momente, deoarece cu siguranţă că viaţa ne va scoate în cale mult mai multe bucurii decăt decepţii. Să nu fim trişti din cauza problemelor si din cauza lecrimilor vărsate, deoarece răul trece, iar frumosul rămâne. Şi oricum: Tears dry on their own!

Eurovision :X

Deci ieri-seară a avut loc a 54-a ediţie a Concursului Muzical Eurovision... sau mai pe scurt Eurovision. Superconcursul de muzică a avut loc în Rusia, pe stadionul Olimpic din Moscova, în urma succesului de anul trecut din Belgrad lui Dima Bilan, câştigând marele premiu. După cele 2 semifinale de marţi şi joi, ieri, 16 mai 2009 a avut loc finala Eurovisionului. Cum era normal, au fost 25 de melodii interpretate de către 25 de participanţi din 25 de ţări ale continentului. Chiar şi România şi-a avut reprezentanta în finală, pe Elena Gheorghe!
Cum era normal şi eu am avut preferaţii mei. Iată top 10-ul meu:
1. Islanda
2. Portugalia
3. Suedia
4. Israel
5. Grecia
6. Marea Britanie
7. Malta
8. Franţa
9. Rusia
10. Norvegia

Ca de fiecare dată, melodia mea preferată nu câştigă. Trofeul a fost câştigat de către Alexander Rybak din Norvegia. Pe locul doi clasându-se Yohanna din Islanda. Din păcate Elena Gheorghe a terminat pe poziţia a 19-a. Şi iată adevăratul top 10:
1. Norvegia
2. Islanda
3. Azerbaidjan
4. Turcia
5. Marea Britanie
6. Estonia
7. Grecia
8. Franţa
9. Bosnia şi Herţegovina
10. Armenia

Şi iată recapitularea celor 25 de melodii participante:
http://www.youtube.com/watch?v=bi7OgstsJjA

Aştept părerile voastre despre Eurovisionul de anul acesta!

Criticilor mei...

Am decis ca în această postare să mă adresez celora care mă citesc şi mă critică într-un mod oarecum nagativ. Vreau să am deosebita plăcere să le zic tuturor acestor persoane că SINCER nu îmi pasă ce gândesc despre mine! Eu sunt eu si rămân eu... Nu am de gând să mă schimb şi mai ales doar pentru a face pe plac unor persoane, care trăiesc doar pentru a critica pe alţii. Totuşi, respect şi mă bucur la citirea oricărei critici pozitive, asta însemnând că postările mele sunt, dacă nu îndrăgite, atunci măcar văzute cu un ochi bun. Pasiunea mea este şi rămâne blogul şi scriu deoarece îmi place. Scriu pentru prietenii mei, scriu pentru acelora care nu mă cunosc (dar pot respecta un punct de vedere), şi nu în ultimul rând: scriu pentru mine!

Despre tine, despre mine, despre noi toţi

Trebuie să mărturisesc că majoritatea compunerilor mele "se nasc" din situaţii imprevizibile din viaţă, sau anumite poveşti şi afirmaţii ale cunoscuţilor. Ei, de data asta am avut inspiraţie dintr-o părticică de "about me" de la hi5: "Port mereu cu mine o mica doza de narcisism" Citind afirmaţia am stat şi m-am gândit asupra acestui lucru. Şi iată reuzultatul:

"Unii se iubesc prea mult, alţii chiar deloc... De ce nu pot fi oamenii fericiţi mereu? Simplu...nu se iubesc destul, sau doar maschează iubirea, dar în realitate sunt doar nişte oameni trişti. Trebuie să recunosc faptul că nici eu nu mă prea iubesc şi cred că mulţi dintre noi nu se iubesc dar nu o zic cu voce tare. Totuşi încerc să gândesc pozitiv, dar nu-mi iasă întotdeauna. Odată am ajuns la concluzia că: mi-e frică de mine însumi. Nimeni nu e perfect, aşa e... Să fie societatea modernă de vină? Sau enormul stres acumulat zi după zi? Sau suntem doar invidioşi pe unii, dar nu vrem să recunoaştem? Oricum, ne lipseşte acea doză de narcisism! Ar putea fi chiar letală. Poate că narcisismul e un lucru bun la urmă. Dar sincer, dacă nu te iubeşti tu însuţi, atunci cine să te iubească? Aceştia suntem noi: vorbesc despre tine, despre mine, despre noi toţi! Sfat: fii tu însuţi, şi încearcă să te iubeşti câtuşi de puţin..."

Picături de fericire

După-amiază: plouă... Picături proaspete de fericire cad pe pământul însetat. Speranţa renaşte brusc şi... continuă să plouă... Ador ploaia... Mă uit pe geam şi întind braţul în ploaie... Picături reci cad pe braţu-mi întins şi asemeni unei strângeri de mână simt cu mâna-mi udată de ploaie. Râsetele nevinoate şi pline de viaţă ale copiilor de pe stradă mi-aduc aminte că şi eu eram asemeni lor: strigam în ploaie, mă jucam în ploaie, mă plimbam în ploaie; ploaia mă transforma! Mă simţeam fericit... Şi acum, când plouă, mă simt împlinit... ploaia mă relaxează: sunetul picăturilor ce cad, atingerea rece şi revigorantă a ploii, iar peisajul deşi aparent trist ascunde un tablou superb... Când plouă: natura se încarcă cu energie; eu: mă relaxez... Unii spun că atunci când plouă: natura, în special cerul, plânge! Eu nu cred... Când plouă: cerul şi pământul se unesc... Când plouă: eu mă simt fericit...

Trezeşte-te!

Te pierzi în întuneric. Lumina nu mai pătrunde în ceaţa suferinţei tale. Te pierzi în gîndurile cele mai sumbre; începe să-ţi fie frică de viaţă. Ai impresia că eşti urmărit. Vezi umbre demonice apropiindu-se. Te strigă, nu te lasă în pace. Simţi că eşti la capăt de drum. E tot mai întuneric. Începi sa speri că vei muri şi vei scăpa pentru totdeauna de lumea în care trăieşti şi în care de multe ori nu-ţi găseşti locul...te simţi în plus. Simţi că nimeni nu te vrea, nimeni nu ţine la tine. Oare de ce? De ce te evită lumea? Ce să se fi întâmplat cu aşa-zişii prieteni? Unde sunt? Vrei să pleci, dar vrei să le laşi un mesaj de adio. Sufletul te îndeamnă să pleci, mintea în schimb îţi spune să rămâi. Şi parcă un ecou îţi răsună în minte: "Ei au nevoie de tine..." Dar, ironia sorţii! Alteori, când trebuia să alegi cu sufletul , greşeai alegând cu mintea. Iar acum, când ar fi trebuit să alegi cu mintea, greşeşti din nou alegând cu sufletul... Şi eşti pe punctul de a pleca... Pentru totdeauna... Dar, ceilalţi te strigă. Glasul lor plin de sinceritate şi veselie te trezesc şi te îndeamnă a mai spera, a mai iubi, a mai trăi... Dar oare cu toţii sunt atât de norocoşi?...


Iar pentru pasionaţii de limba franceză am decis să public şi în această limba foarte "cultă" :

" Tu te perds dans l'obscurité. La lumière ne pénètre pas la brume de ton douleur. Tu te perds dans ton pensées plus obscur, tu commence tenir peur de la vie. Tu as l'impression que tu es regardé. Tu vois des ombres démonique approcher de toi. Ils te crient, ils ne te laissent pas vivre. Tu sens que tu es à fin du chemin. C'est plus obscur. Tu commences espérer que tu mouriras et tu te sauvras pour toujours de le monde dans que tu vis et tu ne trouve pas ton place... tu te sens en plus. Tu sens que personne tu veux, personne t'aime. Mais pourqoi? Pourqoi le monde t'évite? Qu'est-ce qu'a passé avec tes "il a dit" amis? Où sont-ils? Tu veux partir, mais tu veux laisser un message d'adieu. T'âme te conseille que tu partes, mais ton raison te dit que tu reste. Et comme un écho résonne dans ton éspirite:"Ils ont besoin de toi!" Mais. l'ironie du sort! Autrefois, quand tu devais choisir avec l'âme, tu faisais un erreur tu choisis avec l'éspirite... Et maintenant, quand tu dois choisir avec l'éspirite, tu fais encore un erreur choisir avec l'âme... Et tu commence à partir... Par toujours... Mais, les autres te crient. Leur voix est chargé de sincérité et bonheur te réveille et te conseil à éspérer, à aimer, à vivre... Mais, toutes sont ainsi de chanceux?...

Suflet de copil

Motto: "Unde-mi eşti suflet inocent?"

Păstrează-ţi inocenţa, păstrează-ţi amintirile, păstreză-ţi copilăria în suflet! Fericire, bucurie, râsete, joacă; într-un singur cuvânt: copilărie! Simţi că lumea e a ta, eşti sigur pe tine, ai prieteni, râzi, te distrezi, savurezi viaţa! Nu poate opri nimeni în aţi atinge idealurile! Eşti...stăpân...pe viaţa ta... Eşti...stăpân...pe viaţa ta... Eşti...stăpân...pe viaţa ta...Aminteşte-ţi acest lucru şi nu uita ca ai o singură viaţă... o singură viaţă... o singură viaţă...
Visezi, iubeşti, trăieşti, calci peste limitele imposibilului şi simţi adrenalina cum te manipulează... Fii tânăr, rămâi tânăr! Dar mai presus de toate va trebui să rămâi copil!
Râzi şi plângi cu suflet de copil... Trăieşti viaţa ca un copil: fără griji şi o trăieşti din plin, secundă cu secundă! Plângi de bucurie, râzi cu poftă, sfidezi timpul: vrei să rămâi copil!
Dar timpul se răzbună... Viaţa ţi se scurtează; rămâi blocat între două uşi: adolescenţă(copilărie) şi maturitate... Ce vei alege?! Şi asta e hotărârea ta! Fii tu! Dar... timpul ţi se derulează... oricum vei alege a doua variantă...Creşti, te maturizezi, nu vei mai fi tu! Uiţi să mai fi copil! Îţi îngropi sufletul de copil! Te întuneci, începi a cunoaşte ura! Nu mai eşti Copil... Te transformi într-un Om...

Sclipiri

Ora 16:53 ... soare... primăvară...
Lumina aurie a soarelui îmi încălzeşte sufletul... Un fir de lumină ce-mi atinge obrazul îmi fură un zâmbet. Visez... Mă pierd în lumină şi-n timp... Parca-şi atinge nemărginirea... Parcă m-aş îndrepta către rai... Lumină, caldură... Mă cufund într-un lac de lumină... Mă simt fericit... Brusc lacul dispare şi îmi cresc aripi de înger... Mă metamorfozez... Tind spre lumină, spre celest... Parc-aş auzi sunete de harfă... E bine...

Dar timpul trece... şi un singur gând profan ce îmi fulgeră gândirea întunecă lumea binelui ... Revin în cameră unde nu mai e soare... dar e primăvară... va trebui să mă mulţumesc cu această idee... Trebuie să mă obişnuiesc cu gândul acela de a fi un muritor... Dar pot tinde spre lumină... Ora 20:47 ... lună... primăvară...
Mă uit pe geam... Aerul primăverii odihneşte natura... Luna cu chipul ei pal îmi zămbeşte şi o lacrimă de lumină îmi cade în palmă... Chiar şi în întunericul serii pot tinde spre lumină...

Adierea sunetelor

Marele meu vis era să învăţ să cânt la vioară... Ei nu s-a putut... Dar pasiunea mea pentru astfel de muzică a rămas! Acum câteva săptămâni am găsit pe youtube un videoclip la o melodie cântată la vioară... Chiar foarte frumoasă... Azi în sfârşit am aflat toate datele necesare despre dânsa (melodia) Se intitulează Sad Romance compusă de către Thao Nguyen şi interpretată de către Jessica Yeh
http://www.youtube.com/watch?v=-EQ6eHeBrhM

Şi voi părea ridicol, dar de multe când o ascult PLÂNG ... Câtă sensibilitate! vor spune unii şi vor râde... dar cei care iubesc acest tip de muzică şi o vor asculta cred (şi sper) că vor simţi la fel ce am simţit şi eu...
Şi acum să ne adâncim în gânduri şi sâ public adevărata postare:

" Gândurile-mi zboară lin pe ariile provocate de către vioară... Sunete calde, relaxante mă înfăşoară într-o panglică lungă, fină... Mă simt pur, deşi sufletu-mi murdar... Deşi melodia e tristă, sufletu-mi nu o simte...ci se contopeşte cu ea, melodia... Auzul serveşte drept ochi ai sufletului... Sufletul meu îşi găsise în sfârşit perechea la fel de tristă asemeni lui... Dar iată! Brusc, tristeţea provoacă uneori o senzaţie plăcută! Mă simt bine, aproape fericit! Mă regăsesc în melodie...Mă simt eu! "

După-amiaza, aşteptând Primăvara

Pe strada mea a început să plouă...Picăturile curate de ploaie par a fi de-o incredibilă nevinovăţie. Au şi ele rostul lor... Să purifice... Drumul, câmpul, oamenii... Aştept Primăvara... O ascult, mă strigă...Îi aud glasul, râsul în ploaie... Parcă-mi atinge chipul trist şi-mi provoacă un zâmbet sincer de copil... E după-amiază... Plouă... Fenomenul de purificare continuă... Între norii gri şi plictisiţi (de ploaia pe care o provoacă), se materializează un chip ce radiază de fericire... Deschid Dicţionarul de sinonime la T... Caut un sinonim potrivit pentru T-R-I-S-T... Ploaia a încetat... E linişte, sau nu? Ceva, sau cineva îmi bate-n geam! Un chip fericit îmi zâmbeşte de aproape, o siluetă perfectă stă în faţa mea... Deschid geamul... O ating şi nu pot, sau nu vreau să realizez cine e... E... Ea...

Despre un lucru simplu: PRIETENIA

Acum câteva clipe meditând, am ajuns la concluzia că: fără prieteni, viaţa e gri! Aşa şi este! Gri! Fără culoare...deoraceaprofundându-ne în concepţii complicate de artă chiar ajungem la concluzia că: griul nu este o culoare!
Cum mi-am dat seama!? Îmi dădusem seama de mult timp, dar... am realizat ceva chiar interesant! Eu deobicei mă-nţeleg bine cu toată lumea (adică încerc) ... mă-nţeleg bine atât cu băieţii cât şi cu fetele! Dar destinul a hotărât ca o foarte bună prietenă de-a mea s-a înscris în clasa 9.F ...(eu înscriindu-mă în 9.E ) ...
Noi ne-am înţeles bine mereu...în clasele 5-8 ... dacă mă gândesc mai bine: era singura persoană cu care nu m-am certat niciodată! Dar acum... dacă nu vine pe la noi o zi e naşpa!
Deci da! Distanţa te face să realizezi cât de importantă e prietenia!!! Astfel, cu această ocazie vreau să-mi salut toţi prietenii buni! (cei buni, adică cei care ţin la mine)

Leapşa

Deci am primit o aşa-zisă "provocare" de la Danny.......să mă joc leapşa!
Hai să vedem cum funcţionează!!!

Regulile sunt:
* pune playerul pe shuffle.
* apasa „inainte” pentru fiecare intrebare.
* foloseste titlul melodiei ca raspuns la intrebare chiar daca nu are sens. Nu trisa!
* ingroasa intrebarile si scrie si propriile comentarii in functie de cum se potrivesc cele 2.

1. How r u feeling today ?
Roxette-I was so lucky ...ce surpriză...chiar mă simt lucky
2. How do ur friends see you ?
Jojo-Leave ....hmmm nu prea cred, sau poate unii
3. What is the story of ur life ?
Nelly Furtado-Say it right ...chiar nu ştiu
4. What song describes you ?
Rosenstolz-Auch im Regen ...o ador, ii aşa de melancolică...da, se potriveşte
5. How is ur life going ?
Roxette-You don't understand me ...se potriveşte aproape în 85%
6. Do people secretly lust after you ?
Mary J. Blige-Hurt again ...păi nu ştiu ce să zic, poate
7. Will you have a happy life ?
Mariah Carey-We belong together ... hehe...intersant :P

Altfel de literatură

.......................................................................................
După a 18a oară de ascultat melodia "Chasing Pavements" de interpreta Adele....am realizat cât de specială e! Prima dată am auzit-o la TV... surpriză: Ştirile PROTV :)) ...păi a fost o mică secvenţă de la decernările Premiilor Grammy şi era secvenţa când Adele îşi interpreta melodia... şi mi-a plăcut enorm!!!
........................................................................................
Analizând versurile melodiei putem constata că e una de dragoste! Aş putea spune că nu mi se potriveşte încât nu sunt îndrăgostit! Dar oricum îmi place melodia! Totuşi, i-aş putea-o dedica verişoarei mele dragi care s-a îndrogostit acum 3 zile şi trăieşte prima dragoste adevărată a vieţii sale! Să fericită draga mea verişoară!!!
.........................................................................................
Şi să fac referire şi la titlu: Altfel de literatură.... Eu cred că şi versurile (lyrics cum le place englejilor) fac parte din literatură ( pentru cei care mă cunosc mai puţin literatura este un hobby al meu), dar cu ajutorul muzicii ele, versurile pot fi considerate neimportante, sau chiar pot fi "iubite" de public.
..........................................................................................
Şi pentru pasionaţii de limba engleză las o sarcină: să se delecteze cu absolut fainele versuri ale lui Adele:

I've made up my mind,
Don't need to think it over,
If I'm wrong I am right,
Don't need to look no further,
This ain't lust,
I know this is love but,

If I tell the world,
I'll never say enough,
Cause it was not said to you,
And that's exactly what I need to do,
If I'm in love with you,

Should I give up,
Or should I just keep chasing pavements?
Even if it leads nowhere,
Or would it be a waste?
Even If I knew my place should I leave it there?
Should I give up,
Or should I just keep chasing pavements?
Even if it leads nowhere

I'd build myself up,
And fly around in circles,
Waiting as my heart drops,
And my back begins to tingle
Finally could this be it

Should I give up,
Or should I just keep chasing pavements?
Even if it leads nowhere,
Or would it be a waste?
Even If I knew my place should I leave it there?
Should I give up,
Or should I just keep chasing pavements?
Even if it leads nowhere

Profită de fiecare clipă

2009.....un nou an a-nceput să ne călăuzească paşii......
totuşi....sunt doar nişte numere.......
adevaratele măsuri ale vieţii sunt clipele, momentele.......
clipele şi momentele fericite........
o clipă, un moment...sau mai multe......depinde de fiecare......
depinde cât de mult eşti de curajos să accepţi cum eşti tu.........
ca să fii fericit....trebuie să fii tu insunţi!!!!
doar tu decizi....doar tu hotărăşti!!!!!!
eu unul vreau ca in 2009 să am parte de clipe fericite......
...... intr-un procent de 99%.......
de ce numai atât???? de ce nu 100% ???????
pai e simplu!!!!
viaţa e cu bune şi cu rele........
.....nu ar fii normal dacă ar fii numai buna.....
iar dacă pânş acum acel procent s-a umplut.....
...fie ca in restul anului să se împlinească şi celălalte 99%

Eu însumi

A fi diferit înseamnă a fi neobişnuit? A fi o fire meditativa, un pic sensibilă înseamnă a fi total ieşit din comun? Lumea e rea, chiar "proastă" ... Şi eu mă-ntreb de multe ori, de ce! De ce îţi vrea răul? Diferite motive, idei împărţite...
De ce analizez cu atenţie aceste atitudini? Sincer să fiu, şi eu am trecut în astfel de situaţii! Şi nu mi-e ruşine să recunosc! Poate că este nevoie de mult curaj să recunoşti faptul că ai fost in respectiva situaţie!
Şi chiar din aceste motive vreau să dau sfaturi. Sfaturi prin care să nu comiteţi erorile mele! Nu vă închideţi! Nu luaţi toată "durerea" asupra voastră! Sau cel mai bine: să nu vă pese de ceea ce spun alţii! Acest ultim lucru l-am descoperit însă cam târziu... dar a fost de mare ajutor!
Nu vă descurajaţi! Fiecare îşi are propria lume unde se simte bine! Trăiţi-vă viaţa în propria voastră lume! În propriul vostru mod! Cu propriile voastre reguli!