Se ia o ţărancă nespălată şi gurmandă, se adaugă mult tupeu, câteva legături de incultură, se amestecă, iar la final se adaugă şi o lingură de nesimţire. Reţeta perfectă care m-a scos din sărite într-una din zilele din săptămâna trecută.
Nu e cazul să precizez că superficialitatea este baza în prezent şi că "frumuseţea interioară" este învechită. Deşi eu mai credeam câtuşi de puţin contrariul, ei, mi s-a confirmat că da: societatea este degradată.
Astâzi am dat peste un citat din Victor Hugo: " Ce urât este urâtul când are pretenţia de a fi frumos." Sunt total de acord! Dar când urâtul interior vrea să surclaseze urâtul exterior este şi mai urât. Adică un caracter de mahala, degradat şi fără puţin bun-simţ critică un caracter original şi net superior lui din toate punctele de vedere, dar cu o configuraţie mult prea naturală. Chiar este o situaţie urâtă. La urma urmei, aspectul e efemer, măştile vor cădea una câte una, şi la final va conta doar ce ai inăuntru.
Să trăiască prostia, să trăiască actualitatea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu